Fac zilnic sport când urc printre zăbrelele macaralei
De 46 de ani, Costică Costea admiră orașe de la înălțime. Are o poziție privilegiată ce îi permite să aibă o imagine de ansamblu asupra șantierului, vâzându-l de sus cum crește de la o zi alta. Din cabina macaralei duce încărcături acolo unde este nevoie și vede cum se potrivesc piesele de puzzle pentru ca la final să rezulte un bloc de locuințe, un sediu de birouri, un centru comercial, o școală ori un spital.
Dl. Costea s-a alăturat echipei RCBB Gruppe în urmă cu 3 ani. În momentul de față, operează una din macaralele șantierului Amano Hotel, din centrul orașului München. La vârsta de 65 de ani, el continuă să lucreze cu aceeași pasiune pe care a descoperit-o în prima zi.
Drumul spre vârful macaralei
A devenit macaragiu în 1978, după un an de muncă pe șantier. Fascinat de macarale și de precizia cu care colegii săi manevrau aceste mașinării uriașe, și-a dorit să fie și el acolo sus.
Dar a mai avut un motiv: „Am vazut cum arăta macaragiul din șantier, îmbrăcat în haine curate, în timp ce noi ne murdăream imediat lucrând la sol. Eram tânăr și am vrut să fiu și eu ca el, să lucrez curat”, își amintește dl. Costea.
A urmat școala de macaragii, pe care a terminat-o în septembrie 1978. Timp de 6 luni, dimineața mergea la școală, iar seara făcea practică pe macara. Meseria adevărată a învățat-o însă prin munca practică.
Ce face un macaragiu pe șantier
Asemenea celorlalte profesii ce se regăsesc în șantier, munca unui macaragiu este esențială. El este cel care cară panouri, fier și orice alte materiale necesare colegilor săi de la sol. Ține de el să transporte încărcăturile la timp și în siguranță, pentru ca ceilalți oameni din șantier să aibă cu ce lucra.
Deși așezat sus în cabina macaralei, lucrează permanent cu oameni. Prin stație, șefii echipelor de la sol îi transmit permanent de ce este nevoie și unde. Coordonarea și prioritizarea sunt vitale.
Această muncă este presărată cu presiune constantă, mai ales când mai multe echipe de depind de el pentru ridicarea și poziționarea rapidă a materialelor necesare. Fiecare operațiune trebuie efectuată cu precizie, pentru a evita accidentele și pentru a asigura un flux constant de lucru pe șantier.
„Urmăresc fiecare om ce face, să nu dau peste colegi cu materialele. Mă uit să fie legată bine încărcătura. Am grijă să nu trec cu ea pe deasupra oamenilor. În plus, trebuie să lucrezi repede ca să mulțumești pe toată lumea. Fiecare echipă de 3-4 oameni are o stație și fiecare îmi spune ce îi trebuie. Apoi <<dă-i mai la stânga >>, <<dă-i mai la dreapta >>. Sunt multe materiale de cărat în șantier”, explică macaragiul.
În plus, trebuie să fie permanent atent la ceilalți colegi macaragii, pentru ca brațele să nu intre în coliziune. „Regula este că macaraua cea mai înaltă dă prioritate macaralelor mai mici. Cel mare îl protejează pe cel mic. Când trebuie să lucrăm în zone apropiate, mă ocup de alte sarcini și las macaraua mică să își termine treaba. În plus am nevoie de vizibilitate ca să evităm accidentele.”
Viața la înălțime
Din vârful macaralei, orașele se văd spectaculos, iar dl. Costea a avut privilegiul de a lucra în câteva dintre marile orașe ale Germaniei. A văzut de sus Stuttgart, München, Heillbron, Hanovra și Karlsfeld. În România, a văzut de sus Iașul și câteva alte orașe mai mici din împrejurimi. Dintre toate, cel mai mult îi place să vadă de sus capitala Bavariei, unde lucrează în momentul de față. Deși la început priveliștea îl fascina, în timp a devenit și asta o parte din rutina de zi cu zi.
În schimb, urcatul și coborâtul zilnic de pe macara au rămas o provocare fizică și un mod de a se menține în formă. Dacă are o zi foarte aglomerată, nici macar nu mai coboară la pauza de prânz.
„Noi facem sport aici, sport printre zăbrelele astea”, glumește dl. Costea. Asta înseamnă că urcă zilnic măcar 96 de metri, echivalentul a aproximativ 35 de etaje. În șantier sunt macarale de diferite feluri și înălțimi, dar cel mai frecvent el a lucrat pe macarale Liebherr de 96 de metri. În momentul de față lucrează pe o macara Wotan.
Jumătate de viață departe de casă
Durerea distanței de cei dragi e nelipsită în conversațiile cu cei care muncesc departe de casă. Nu e vorba atât de locuri, cât de oameni. A plecat să lucreze în Germania în 1990 și a stat aici mai bine de jumătate din viața sa. Acasă îl așteaptă soția și 3 copiii deja adulți, pe care merge să îi vadă de fiecare data când poate și atunci când e nevoie.
„E foarte greu să lucrezi departe de casă. În primul rând, nu ești cu familia. Viața lor curge departe de a ta. Apoi, trebuie să te descurci singur. Noi facem de mâncare, noi spălăm, noi ne facem curat. Nu e nimeni să te ajute”, încheie dl. Costea.
Cu ocazia aniversării a șase ani de la înființarea RCBB Gruppe ne uităm către profesioniștii care fac parte din echipa noastră, vorbind despre câteva dintre meseriile vitale pentru existența unui șantier. Acest interviu este al cincilea dintr-o serie de șase materiale pe care le vom publica în următoarele 2 săptămâni. Citește aici celelalte materiale.
- Povestea unui dulgher român în Germania: Am învațat meserie în șantier, de la zero. Dacă îți place ce faci, înveți cu drag și crești!
- Zidar în Germania: Ca să îți câstigi banii, trebuie să arăți ce știi și poți să faci. Niciodata nu s-a stat degeaba în șantier. Nu ai ce să faci? Îl ajuți pe celălalt!
- Povestea unui cosmetician în construcții în Germania: Pe șantier, ca și în viață, trebuie să îți dai silința, să fii dispus să înveți
- Povestea unui fierar român în Germania: În șantier, e important să te înțelegi cu inginerul și cu echipa