Ca să îți câstigi banii, trebuie să arăți ce știi și poți să faci. Niciodata nu s-a stat degeaba în șantier. Nu ai ce să faci? Îl ajuți pe celălalt!
Într-o lume în care meșteșugurile tradiționale și-au pierdut din strălucire, iar zicala „meseria e brațară de aur” sună mai degrabă a slogan comunist, zidăria rămâne una dintre profesiile fundamentale într-o societate. România se afă într-o criză acută a forței de muncă. Tot mai puțini tineri aleg școlile profesionale ca să își construiască viitorul, iar munca fizică continuă să fie văzută drept ceva rușinos. Rușinea de a munci cu mâinile generează mediului de afaceri din România pierderi anuale estimate la 7 miliarde de euro (1).
Și totuși, există oameni pentru care să ai o meserie pe care o cunoști în cel mai mic detaliu este un motiv de mândrie. Mirel Tumbea, zidar cu peste 37 de ani de experiență în spate, se numără printre ei.
A zidit furnale de termocentrale și noile stații de metrou din București
Mirel Tumbea a intrat în această profesie imediat după terminarea școlii. „Eu consider că la timpul respectiv am făcut o alegere bună”, mărturisește el, subliniind că, deși meseria nu a fost una ușoară, a reușit să se adapteze și să-și găsească satisfacția în activitățile de zi cu zi. „De-a lungul vieții mele, am ridicat mașini întregi de cărămizi”, completează dl Tumbea. Și toată lumea care lucrează în construcții poate confirma. Acestea nu sunt meserii ușoare. În pofida avansului tehnologic, construcțiile rămân un domeniu extrem de solicitant fizic.
Și-a început cariera la o firmă care construia furnale pentru termocentrale și izolații termice. O oră pe zi făcea curs de calificare și apoi mergea la practică în șantier: „Lucram numai cu cărămidă de șamotă pe interiorul furnalului, la rotund. Era muncă la înălțime și stăteam doar atârnați. Era periculos”, își amintește dl Tumbea. S-a angajat apoi la o firmă unde făcea tencuială mecanizată, unde a și rămas până aproape de Revoluție.
A lucrat o vreme și la CFR, unde a construit casiuri cu rocă de munte și sferturi de con pentru podurile de cale ferată. Însă își amintește cu mai mult drag de perioada în care a lucrat cele câteva segmente de metrou construite în București după 1989: Bucureștii Noi, Pajura, Parc Bazilescu, Laminorului și Străulești: „Lucram în echipe. Noi lucram în stații. Se excava stația de la suprafață, se turnau plăcile, apoi se băga un mini-excavator înăuntru până se făcea suficient loc ca să intre un excavator mai mare. De abia apoi începeau lucrările propriu-zise în stație și venea și rândul nostru: zidării, tencuieli, gleturi, gresii, faianță, scări turnate.”
Drumul către Germania
În timp, s-a lovit însă de problemele care au afectat multă vreme construcțiile din România: lipsa seriozității și a respectului. Întârzieri la plățile salariilor, neplata orelor suplimentare sau chiar neplata salariilor. Așa că în 2017, și-a luat inima în dinți și a plecat în Germania la muncă, lasand în urmă soția și un băiat deja adult.
După o serie de căutari, a ajuns la RCBB Gruppe. A găsit aici seriozitate, stabilitate și respect. Nu este însa o munca ușoara. Pe de altă parte, dl Tumbea și-a asumat calea aleasă: „De asta am venit aici, ca să muncesc. Nu am venit să stau cu mâinile în sân“.
Cum se lucrează în șantier
Fiecare zi în șantier începe cu apelul de dimineață, în care fiecare spune unde e cu lucrarea și află ce are de facut în ziua respectivă. Ce face un zidar în santier? Răspunsul cel mai la îndemană este că „zidește“. Dar nu este așa de simplu. „Nu toate zilele sunt la fel. Când este de zidit, se face zidărie. Toate activitățile în șantier se fac după graficul de lucrări. Cel mai adesea, noi, zidarii, intrăm după ce deja alți colegi de-ai noștri și-au terminat treaba“, explică dl Tumbea.
„Dar asta nu înseamnă ca stăm pe margine și ne uităm la alții cum muncesc. Dacă nu avem de zidit, punem mâna și facem altceva. Niciodată nu s-a stat degeaba în șantier. Noi, în colectivul nostru ne completăm, îl ajuți pe celălalt. Dai o mână de ajutor dulgherului, fierarului. Ai venit aici să faci ceva. Nu faci, nu ai ce să ceri. Ca să îți câștigi banii, trebuie să arăți ce știi și poți să faci“, completează acesta.
Poate că lucrările s-au decalat pe o anumită zonă sau sunt întârzieri. „Se suplimentează. Vin ajutoarele, ca să zic asa. Apoi, dacă au venit cifele cu beton, nu o să stai cu mâinile în sân și să aștepți să se toarne singur betonul. Trebuie turnat, pui mana și ajuți colegii să termine, ca să putem merge mai departe.“
Un colectiv unit, format din colegi care se ajută reciproc
Iar în construcții, mai ales atunci când ești departe de casă, colegii de muncă sunt de fapt oamenii împreuna cu care îți petreci cea mai mare parte a timpului. Asta pentru că, odată încheiata ziua de munca, mergi la cazare unde stați tot împreună. „Noi suntem un colectiv, ne cunoaștem de ani de zile. Poate de aceea ne și ajutăm reciproc și avem înțelegere unul față de celălalt. Fiecare trebuie să își poarte singur de grijă, dar încercăm să fim acolo unii pentru alții”.
Colegii se bazează unii pe alții să își facă munca cu responsabilitate. Un șantier nu poate să iasă bine decât dacă toată lumea își face treaba așa cum trebuie. De altfel, cel mai frustrat lucru pentru un profesionist, indiferent de domeniu, este atunci când trebuie să repare ce a stricat altcineva.
Când vine vorba de ce îi place cel mai mult la această profesie, dl Tumbea e tranșant: „Să îmi fac meseria cum trebuie. Să construiesc eu de la zero și să iasă precum în plan. Aștept să iasă dl Isărescu la pensie și să îi iau locul la BNR. Dar până atunci, fac zidărie“, glumește el. Cât despre propria retragere din activitate, dl Tumbea e decis: dacă poate să continue să muncească după vârsta de pensionare, de ce să nu o facă: „Sănatos să fiu, să am putere. Dacă stai, și mintea stă locului. Ba o mai ia și înapoi, din păcate. Cu corpul e la fel.“
Note:
- Date conform unui studiu realizat în 2019 de către PricewaterhouseCoopers (PwC), una dintre cele mai mari companii de audit și consultanță financiară din lume.
Cu ocazia aniversării a șase ani de la înființarea RCBB Gruppe ne uităm către profesioniștii care fac parte din echipa noastră, vorbind despre câteva dintre meseriile vitale pentru existența unui șantier. Acest interviu este al doilea dintr-o serie de șase materiale pe care le vom publica în următoarele 2 săptămâni. Citește aici primul material.