Am învațat meserie în șantier, de la zero. Dacă îți place ce faci, înveți cu drag și crești!
Costel Bursucanu are 42 de ani și este din Brăila. S-a alăturat echipei RCBB în urmă cu 4 ani în calitate de dulgher, timp în care a contribuit la realizarea a 8 șantiere, toate în München. Dulgherii reprezintă aproape jumătate din echipa RCBB Gruppe și sunt, asemenea colegilor lor de breaslă, o parte indispensabilă a fiecărui șantier. Ce face dulgherul în șantier și cum poate ajunge cineva să practice această meserie? Aflăm în cele ce urmează!
Un parcurs profesional început de la zero
Dl Bursucanu a venit în Germania în 2011 ca să lucreze în construcții, după ce ani de zile lucrase în România în alte domenii. Avea în buzunar o specializare de lăcătuș construcții navale, însă viața a avut alte planuri pentru el.
„Am început de la zero în Germania, fără să am nicio experiență în dulgherie. Nu zic, știam să bat un cui și să țin un ciocan în mână. Nu știam nimic despre planuri de construcții și nu cunoșteam sistemul din Germania. Nu lucrasem nici măcar în România în domeniu. Dar mi-a plăcut ceea ce fac și am învățat cu drag”, spune dl Bursucanu.
„Nu am învățat meserie ca la școală, nu a stat cineva să îmi explice. Am văzut planurile puse pe jos, m-am dus și m-am uitat și eu. M-am uitat la colegi ce fac și cum fac. Azi așa, mâine așa, după care am început să trasez și eu. După aceea chemam câte un coleg cu experiență să se uite și să îmi zică dacă am făcut bine și ce trebuie să corectez, să îmbunătățesc ori să adaug. Și uite așa am ajuns să nu mai am nevoie să stea cineva să verifice în urma mea”, își amintește dl Bursucanu.
Între timp, a vazut cum colegii capătă încredere în abilitățile lui: „Dacă mi se pun planurile în mână, pot să îmi treaba fără probleme”, spune dulgherul, concluzionând că „dacă omului îi place ceea ce face, învață foarte ușor!”
Ce face un dulgher în șantier
Dulgheria este una dintre meseriile de bază din șantier. Dulgherii formează circa 40% din totalul angajaților RCBB Gruppe. În principal, aceștia realizează cofrajele pentru plăci și pereți. Activitatea lor începe de la citirea planurilor și se concretizează cu turnarea betonului și decofrarea suprafețelor odată ce acesta s-a uscat.
„E o meserie frumoasă!”, spune dl Bursucanu. Iar fiecare zi de muncă poate fi ușoară sau grea, în funcție de atitudinea ta și organizarea de care dai dovadă: „Dacă știi ce ai de făcut și îți planifici cât mai bine ziua, poți să o faci cât mai ușoară. În schimb, dacă gândești că e greu și că nu poți, poate nu vei reuși să duci toată ziua cum trebuie.”
„Mai întâmpinăm probleme în șantier, dar dacă ai cu cine să colaborezi și cu cine să te sfătuiești, le rezolvăm. Eu colaborez bine cu șefii de șantier, dar cel mai mult contează echipa cu care lucrezi. Dacă echipa este unită și știe ce are de făcut, lucrurile merg bine. Dar când trage unul hăis și altul cea, e greu. Similar, dacă cineva nu își știe meseria, te trage inapoi ca echipă. Și atunci, noi ceilalți trebuie să muncim mai mult ca să acoperim golul acela”, explică dulgherul.
Sacrificiul de a fi departe de familie
Viața departe de familie este una dintre cele mai mari provocări pentru dl Bursucanu. Cu doi copii mici acasă, un băiețel de 4 ani și o fetiță de doar câteva luni, dorul este greu de suportat. „Este dureros să știu că ei cresc fără un părinte lângă ei. Îmi fac griji că, într-o zi, îmi vor reproșa că nu am fost lângă ei” mărturisește el cu tristețe.
Totuși, dl Bursucanu are speranța că sacrificiile sale nu sunt în zadar. „Tot ce fac, fac pentru ei. Vreau ca ei să aibă o viață mai bună și să înțeleagă că toate eforturile și sacrificiile noastre sunt pentru binele lor”, explică el. Este rolul părintelui să se sacrifice pentru copii, la fel cum părinții noștri s-au sacrificat pentru ca nouă să ne fie mai bine. Își dorește ca cei mici să fie sănătoși și să înțeleagă că de fiecare dată a pus binele lor pe primul loc, chiar dacă i-a fost greu.
Întoarcerea acasă, un gând permanent
Mulți dintre cei care lucrează în străinătate în construcții păstrează mereu în minte gândul revenirii în țară. Acolo îi așteaptă familia, prietenii, locuri dragi și sentimentul că aparțin.
Și dl Bursucanu își dorește să se întoarcă în România, dar recunoaște că nu este încă momentul potrivit. „Tot zic că mă retrag, dar încă nu am făcut-o. Trebuie să mă gândesc și la fericirea familiei mele. Familia este baza”, afirmă el.
Între timp, dl Bursucanu încearcă să își facă cât mai bună viața departe de casă și să aducă, pe cât poate, bucurie celor din jur. Face asta prin gătit, pasiunea lui din copilărie. De fiecare sărbătoare, dar și fără vreo ocazie specială, pregătește bunătățuri pe care le împarte cu colegii. „Dulciurile sunt moartea mea”, spune acesta. A învățat să gătească la fel cum a învățat și meseria de dulgher, prin practică. Obișnuia să testeze rețete după ureche împreună cu fratele lui atunci când părinții nu erau acasă. Astăzi, aduce gusturile românești în Germania, pregătind dulciuri și mâncăruri tradiționale.
Cu ocazia aniversării a șase ani de la înființarea RCBB Gruppe ne uităm către profesioniștii care fac parte din echipa noastră, vorbind despre câteva dintre meseriile vitale pentru existența unui șantier. Acest interviu este primul dintr-o serie de șase materiale pe care le vom publica în următoarele 2 săptămâni.